Violenta

Violenţa

Ore întregi, rămăsesem trează în întuneric. Sufeream îngrozitor din cauza acelei tulburări pe care o simţeam, nu ca pe un pumnal înfipt în inimă, ci mai curând ca nişte ghimpi care îmi sfâşiau toată pielea. Să fi fost oare un vis? Dar ce vis!? Încărcat de suferinţă, lacrimi, durere, priviri răutăcioase, violenţă. Într-un cuvânt ‘chin’, un chin insuportabil care mă macină treptat, minut cu minut, clipă cu clipă. Sau poate e o amintire neplăcută, care mi-a marcat existenţa în cel mai dramatic sens?! Conştiinţa parcă îmi refuză dreptul de a-mi limpezi gândurile. Atât de mult să fi suferit, atât de mult in atât de puţin timp?

 Chiar şi interiorul casei îmi refuză dreptul la o singură amintire. Pereţii reci parcă mă sufocă, icoanele parcă plâng, florile parcă se veştejesc.Doar o adiere caldă pătrunde în casă.Totul se petrece oare doar în imaginaţia mea? Nu ştiu. Deodată uşa camerei se deschide. Să fie oare o cale de ieşire din acea stare, o portiţa de salvare? Hotărăsc să  trec pragul. Nimic nou. Acelaşi peisaj trist care se vedea prin fereastra camerei. O forţa mă îndeamnă parcă să merg pe o mică potecă, căutând inconştientă, în liniştea copacilor, un singur semn de viaţa. Obosită parcă de drumul anevoios, mă aşez pe o bancă şi închid ochii. Deodată îmi simţii mâna atinsă de ceva cald. Deschid ochii şi zăresc copil nevinovat. Îl fixai un moment cu privirea întunecată de durere, apoi dispăru tremurând. Atâta inocenţa, atâta sensibilitate într-un singur om, într-o singură privire. Pentru o clipă constiinţa mă ajută să-mi clarific sentimentele, gândurile. Îmi aduc aminte de primii ani ai copilăriei mele. O imagine tulburătoare, o durere care pătrunde până în măduva oaselor. Să fie oare acelea primele clipe de suferinţa din viaţa mea?

Chipul trist al unei fetiţe, pe care curg şiroaie de lacrimi îmi apare brusc în minte. Cine să fie? Privirea mea coboară la fotografia ce se afla pe măsuţa din cameră. Cine altcineva, dacă nu eu?!

Foşnetul aspru al frunzelor, care cad fară încetare mă trezeşte din acea stare. Chiar şi natura îmi refuză dreptul de a mă regăsi. Aceeaşi senzaţie de zădărnicie, ca şi cum încercam să prind ceva ce-mi aluneca printre degete. Aceeaşi forţa mă îndeamnă acum să merg mai departe. Dupa câteva clipe, o senzaţie stranie parcă îmi înmoaie picioarele. Simt că îmi pierd conştiinta. Mă aşez pe o bancă şi întorc privirea. Zăresc locul de unde a început poteca. E la doar câţiva paşi de mine. Nu mai înţeleg nimic. Şi totuşi de ce mă simt aşa de obosita? Deodată simt o mână care mă bate uşor pe umăr. Mi-e parcă teamă de ceea ce voi vedea. Acelaşi chip inocent,nevinovat, dar mult mai maturizat, îşi  face apariţia în faţa mea. Conştientizez că pot fi doar eu la vârsta adolescenţei, şi iar îmi trec prin minte aceleaşi scene pline de brutalitate, de sălbăticie, de suferinţă fizică dar şi psihică. În mijlocul acelui chin doar universul  e de partea mea, căci o ploaie măruntă îmi udă chipul şi mă trezeşte din acea stare.

Mai fac doar caţiva paşi şi deodată ajung la capătul potecii. Nu îmi vine să cred. Poate că acolo începe o noua viaţa pentu mine. Îmi fac curaj şi paşesc mai departe.’Mihaela, Mihaela! Trezeşte-te e ora 7.Trebuie să mergi la şcoală. Iar vrei să întârzii?’ Vocea mamei pare ca un ecou. Deschid ochii, încetul cu încetul, speriată de ceea ce voi vedea. Mâna caldă a mamei mă face brusc să mă simt în siguranţă. După câteva clipe, conştientizez că totul a fost doar un vis.

Şi poate că acest vis are o semnificaţie. Poate că e semn de la cineva de Sus, care încearcă să ne spună că violenţa nu aduce nimic bun, cu toate că există în fiecare dintre noi. Nu este nevoie să apelăm la violenţă pentru a ne rezolva problemele. Puterea e în mâinile noastre şi doar noi o putem stopa, schimbându-ne pe noi înşine, învăţând să nu mai lovim.

Valea Uzului

Baraj Valea Uzului

Lacul de acumulare Poiana Uzului este situat in apropiere de Sălătruc si are ca scop principal alimentarea cu apa si producerea de energie electrica. Barajul in spatele caruia s-a format lacul este un baraj cu contraforti, unul dintre putinele baraje de acest fel din Romania. Barajul este inalt de 84 de m, lung de 507 m iar lacul are o lungime de 3,75 km, o suprafata de 334 hectare si un volum de 98 milioane metrii cubi. Adancimea maxima a lacului este de 64,7 m.

In jurul barajului dupa 1990 au aparut numeroase case de vacanta dar si cateva pensiuni deschise mai ales in sezonul de vara. Locul este ideal pentru pescuit insa in ultima perioada accesul pe lac este restrictionat datorita faptului ca din acest lac se alimenteaza cu apa mai multe localitati din judetul Bacau, printre care si municipiul Bacau.

Dupa coada lacului se gaseste si tabara de la Valea Uzului.

Localizare:
Accesul se face cu autoturismul, quad, atv, bicicleta, moto sau cu piciorul, pornind din Salatruc, localitate situata imediat dupa rafinaria Darmanesti.

Alte informatii:
La coada lacului se afla un mic magazin general, de unde turistii se pot aproviziona cu alimente.